Bolile vaselor
Hipertenisunea arteriala
Hipertensiunea arteriala (HTA) reprezinta o boala frecventa in care valoarea tensiunii arteriale (TA) creste peste 140/90 mmHg.
In majoritatea cazurilor HTA este esentiala ( fara cauza dovedita, multifactoriala), fiind necesar tratament medicamentos permanent.
La aproximativ 5% dintre pacienti HTA este secundara unei alte boli ( boala de rinichi, hipertensiune de sarcina, boala endocrina, coarctatie de aorta, fistula arterio-venoasa). In aceste situatii trebuie diagnosticata si tratata boala de baza.
Exista si forme particulare de hipertensiune arteriala ( hipertensiunea de „ halat” sau hipertensiunea „mascata”), care trebuie indentificate corect de catre medic prin consult si eventual teste aditionale ( ex. ecocardiografie, Holter TA) si tratate corespunzator. Prin persistenta valorilor tensionale crescute, se rigidizeaza si modifica structura arterelor fapt ce poate duce la complicatii ca: accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic.
Clasificare HTA cf. ESC:
Optimă: TA< 120/ 80 mmHg
Normală: TA =120-129/ 80-84 mmHg
Normal înaltă: TA= 130-139/ 85-89 mmHg
HTA grad I (uşoară): TA= 140-159/90-99 mmHg
HTA grad II (moderată): TA= 160-179/100-109 mmHg
HTA grad III (severă): TA ≥ 180 ≥ 110 mmHg
HTA sistolică izolată: TA ≥140/ < 90 mmHg
Simptome: de la asimptomatc pana la cefalee ( durerea de cap)/ fosfene (tulburari de vedere- stelute verzi)/ acufene( tulburari de auz -tiuituri in urechi)/ vertij (ameteala)
Tratament: corectarea regimului de viata ( regim hiposodat/ scadere in greutate/ stop fumat si consum alcool) si tratament medicamentos sau tratamentul bolii de baza in cazul hipertensiunii secundare.
Boala cardiaca ischemica
Miocardul (muschiul inimii) este irigat de doua artere coronare principale – artera coronara stanga (ACS) ce se imparte in doua ramuri principale a. descendenta anterioara (ADA) si a. circumflexa( Cx) si artera coronara dreapta (ACD), artere care dau la randul lor mai multe ramuri.
Cardiopatia ischemica este boala in care miocardul nu are aport optim de oxigen si substante nutritive din cauza aterosclerozei arterelor coronare. Ateroscleroza consta in depunerea la nivelul peretelui arterelor a colesterolului si a altor lipide, care impreuna cu celule inflamatorii (monocite/macrofage) formeaza local placa de aterom. Aceasta are diferite stadii de evolutie ( de la striuri lipidice pana la aterom complicat) si ingusteaza progresiv lumenul arterial pana la ocluzia acestuia, impiedicand fluxul de sange catre miocard.
Exista mai multe forme de prezentare clinica a pacientului cu BCI ( boala cardiaca ischemica), de la pacientul asimptomatic cu ischemie silentioasa pana la angina stabila– durere retrosternala cu anumite carcteristici tipice -localizata precordial/ declansata de efort/dispare in cateva minute de la oprirea efortului sau la administarea de nitroglicerina sublingual/dureaza cateva minute sau angina instabila – forma de angina pectorala agravata, caracterizeaza prin modificarea trasaturilor durerii- apare la efort mai mic sau chiar in repaus, este mai intensa, cu durata mai lunga, mai frecventa, etc.
Cea mai severa forma clinica de prezentare o reprezinta insa infarctul miocardic, care apare prin ocluzia unei artere coronare, cu oprirea fluxului de sange spre un anumit teritoriu coronarian, care fara interventie medicala prompta duce la la necroza ( moartea) muschiului inimii in portiunea respectiva. Se caracterizeaza printr-o durata luna a durerii, intensitate crescuta, insotita de traspiratii sau greata, si biologic de cresterea markerilor sangvini de necroza miocarica ( CK MB, troponina). Necesita spitalzare de urgenta pentru ca pot aparea complicatii ca sincopa/ aritmii/ insuficienta cardiaca severa care pot duce la deces.
Simptome: de la asimptomatic la angina (durere retrostala) de diverse grade pana la angina de repaus/ transpiratii/ varsatura/ greata/ sincopa
Tratament: Necesita schimbarea stilului de viata ( oprire tutun/ consum alcool, alimentatie corecta, scadere in greutate) si in functie de stadiul bolii poate fi recomandat tratament medicamentos, tratament interventional prin angioplastie cu stent sau tratament chirugical prin realizarea unui by pass aorto-coronarian.
Anevrismul aorta/ disectia de aorta
Aorta este cea mai mare si importanta artera din organsim.
Peretele acesteia este alcatuit din 3 staturi: intima/media/adventicia.
Anevrismul aortei reprezinta o dilatare a aortei, mai mult de 1,5 dimensiunea normala, ce poate aparea la orice nivel: aorta ascendenta/ crosa/ toracica/ descendenta.
Ca si cauze de aparitie poate avea: ateroscleroza, boli congenitale (sd. Marfan), boli inflamatorii (arterita Takayasu), etc.
In majoritatea cazurilor este asimptomatic; se poate decela la examenul ecografic cardiac sau abdominal de rutina, existand chiar indicatie de screening al anevrismului de aorta la pacientii de peste 65 de ani, fumatori. Fara tratament, anevrismele cresc in dimensiuni, cu atat mai repede cu cat anevrismul este de dimensiuni mai mari si pot deveni clinic manifeste prin compresiunea organelor din jur sau prin alte complicatii. Se poate complica cu disectia de aorta, ce reprezinta o urgenta medicala/ chirurgicala (in functie de segmenul aortei afectat) ce presupune ruptura peretelui aortei cu formarea a doua lumene (unul fals si unul adevarat), ducand la o situatie tragica in care volumul sangvin circulant este pompat in lumenul fals si nu spre organe, cu cresterea progresiva a acestui lumen, ocazional cu ruptura aortei si deces.
Cf. clasificarii Standford, exista 2 tipuri de disectie de aorta:
Tip A: care implica aorta ascendenta
Tip B: care nu implica aorta ascendenta
Disectia de aorta de tip A reprezinta o urgenta chirurgicala, pacientul fiind diagnosticat si indreptat de urgenta spre o sectie de chirurgie vasculara, in schimb disectia de aorta tip B reprezinta in pricipal o urgenta medicala, necesitand instituire prompta a tratamentului. Ea devine urgenta chirurgicala, doar in anumite situatii particulare.
Simptome: de la asimptomatic pana la durere intensa retrosternala/ la nivelul spatelui/ abdominala care isi schimba sediul odata cu avansarea disectiei (rupturii), eventual cu salt hipertensiv/ sincopa
Tratament: in functie de stadiu si clasificare, medicamentos sau chirurgical / endovascular.
Arteriopatia obliteranta a membrelor inferioare/ Sindromul de ischemie acuta de membru inferior
Arteriopatia obliteranta (AOMI) este o boala cronica ce este cauzata de ateroscleroza, iar printre factorii de risc pentru ateroscleroza se numara: fumatul, obezitatea, disipidemia, sexul masculin, consum excesiv alcool . Ea afecteaza in special arterele mari ale membrelor inferioare – artere iliace, artere femurale, unde se produce stenoza (ingustarea) sau ocluzia acestor artere cu diminuarea sau absenta pulsului distal.
Simptomul dominant este claudicatia intermitenta (durerea la nivelul muschilor) care apare la mers si cedeaza la repaus, insotita de racirea extremitatilor. In stadiile avansate durerea apare la distante de mers sin ce in ce mai mici, poate aparea in repaus sau nocturn. Pe masura ce progreseaza leziunile apar ulceratii ( ulcer arterial) si necroza ( gangrena uscata sau umeda) distal, care pot duce la amputatia membrului. Sindomul de ischemie periferica acuta apare prin ocluzia brusca a unei artere provocata de un tromb. Cel mai frecvent se produce prin tromboza la nivelul unor placi aterosclerotice preexistente; ocazional apare prin embolie (migrarea unor trombi formati la nivelul cordului si inclavarea acestora la nivelul arterelor periferice cu oprirea trecerii sangelui distal).
Simptome: durere la nivelul moletului (muschilor gambei)/ coapsei/ fesei de diverse intensitati, cronica sau brusc aparuta/ modificari trofice ( ulcer arterial/ modificari de culoare piele/ reducerea pilozitatii)
Tratament: se recomanda modificarea stilului de viata, corectia factorilor de risc (obezitate, dislipidemie), oprirea fumatului, mersul pe jos in stadiile precoce pentru dezvoltarea colateralelor; in functie de stadiul bolii si modul acut sau cronic de prezentare tratamentul poate fi medicamentos, chirurgical ( by-pass, embolectomie -extragerea cheagurilor de sange) sau interventional – angioplastie cu stent/balon.
Tromboza venoasa superficiala/ tromboza venoasa profunda/ trombembolismul pulmonar
Sistemul venos al membrelor inferioare este dispus in: sistemul venos superficial si sistemul venos profund . Sistemul venos superficial se varsa in cel profund prin intermediul unor vene comunicante, cat si direct la nivelul crosei safenei. La orificiul de varsare exista valvule care nu permit refluxul sangelui. Tromboza venoasa profunda are ca si factori favorizanti staza sangelui la nivelul venelor, hipercoagulabilitatea si leziuni ale peretelui venos ( asociere de factori cunoscuta sub denumirea de triada Virchow). Tromboza venoasa profunda este localizata frecvent la nivelul membrelor inferioare, la nivelul membrelor superioare apare mai rar, daca exista factori favorizanti locali ( de exemplu prezenta unui cateter venos central). Exista multiple situatii favorizante ale TVP : imobilizare la pat, postoperator, imobilizare in aparat ghipsat, insuficienta cardiaca, unele tumori maligne, terapie cu anticonceptionale orale, trombofilii.
Cea mai importanta complicatie a trombozei venoase profunde si una din marile urgente medicale o reprezinta migrarea trombilor formati la nivelul sistemului venos periferic spre plamani, afectiune numita trombembolism pulmonar. Pot mira trombi de diverse dimensiuni, cei mici se inclaveaza distal la nivelul arterei pulmonare determinand un infarct pulmonar, cu consecinte hemodinamice mici, cei de dimensiuni mari pot obstrua artera pulmonara inainte de bifurcatie, determinand trombemolism pulmonar masiv, caracterizat de dispnee severa, cianoza, care se poate complica cu deces. Tromboza venoasa superificiala reprezinta inflamatia si tromboza venelor din sistemul venos superficial. Se manifesta prin aparitia unui cordon ferm, dureros la palpare, insotit de eritem (roseata) local. Tratamentul este antiinflamator si aplicare de gel cu heparina local. Doar cand este afectata vena safena se recomanda si tratament anticoagulant, pentru ca exista riscul ca trombul din vena safena sa migreze spre circulatia pulmonara.
Simptome: durere, edem gamba/membru inferior, cresterea temperaturii / eritem (roseata) local
Tratament: in cazul trombozei venoase superficiale- tratament antiinflamator si gel cu heparina local + terapie prin mers; in cazul trombozei venoase profunde si a trombeolismului pulmonar tratament anticoagulant injectabil subcutanat si ulterior administrat oral; ocazional este necesara implantarea unui filtru de vena cava inferioara, la cei cu contraindicatie absoluta pentru tratament anticoagulant.
Insuficienta venoasa cronica
O alta complicatie a trombozei venoase profunde o reprezinta sindromul posttrombotic ( insuficienta venoasa cronica) care apare datorita faptului ca repermeabilizarea venei dupa o tromboza venoasa profunda in majoritatea cazurilor nu este completa, se produce staza indelungata a sangelui in sistemul venos, cu edem ulterior al membrului, durere si aparitia varicelor ( dilatatii ale venelor).
Insuficienta venoasa este clasificata cf. CEAP in:
C0 – nu sunt semne vizibile sau palpabile ale bolii venoase, doar simptome
C1 – apar telangiactazii sau vene reticulare care au mai putin de 3 mm
C2 – sunt prezente vene varicoase mai mari de 3 mm
C3 -+ edem
C4a -+ pigmentare sau eczema
C4b – +lipodermatoscleroza sau atrofie alba
C5 – ulcerul venos vindecat
C6 – ulcerul venos activ
Prin staza, dilatare, prezenta de trombi reziduali apar in timp modificari in structura peretilor venelor, o disfunctie a valvulelor ( incomptenta valvulara) si dilatatii localizate pe traseul unor vene superficiale (varice). Acestea cresc progresiv in dimensiuni, cu discomfort
si edem la nivelul membrului respectiv si in stadii tardive se produc leziuni trofice ale pielii – ulcer varicos, care se vindeca foarte greu si se poate suprainfecta. Unii dintre cei mai importanti factori favorizanti ai acestei boli sunt ortostatismul prelungit si obezitatea.
Simptome: durere gambe/ vene varicoase (varice)/ senzatia de picioare grele/ modificari de culoare tegumentara ( dermatita ocre)/ ulceratii ( ulcer varicos)
Tratamentul: de la modificare stil de viata – scadere in greutate, evitarea ortostatismului prelungit, ciorap elastic, tratamement medicamentos pana la cura chirurgicala a varicelor.
