Bolile pericardului
Pericardita
Pericardul este un invelisul exterior al inimii cu rol de protectie.
Pericardita (inflamatia pericardului) poate aparea din cauze virale, bacteriaene, autoimune, paraneoplazice, uremice si are ca simptom principal durerea toracica ce se amelioreaza la aplecarea in fata, cu caracter de junghi si durata lunga (ore), uneori insotita de febra sau mialgii.
Exista mai multe forme de pericardita printre care cea in care exista inflamatia pericardului fara acumulare de lichid in jurul inimii -pericardita uscata, in care prin frecarea foritelor pericardului la fiecare bataie cardiaca se poate ausculta un sunet special numit frecatura pericardica; o alta forma o resprezinta cea in care prin inflamatie se poate forma lichid in sacul pericardic – pericardita lichidiana , de la cantitati mici, nesemnificative si asimptmatice pana la cantitati mari ( litrii) ce pot duce la una din cele mai mari urgente cardio-vasculare- tamponada cardiaca.
Tamponada cardiaca apare prin imposibilitatea inimii de a se umple si goli din cauza presiunii lichidului acumulat in jur. In cazuri mai rare, in urma procesului inflamator apare fibrozarea pericardului care nu mai permite distensia cordului si acomodarea volumului de sange necesar – pericardita constrictiva-,boala dificil de tratat care afecteaza functia de relaxare miocardica ( functie diastolica) cu aparitia tardiva a sindromului de insficienta cardiaca.
Simpome: durere retrosternala/febra/ tuse seaca
Tratament: in functie de forma bolii si stadiu se poate recomanda de la repaus la pat, tratament antiinflamator si antialgic pana la evacuarea lichidului prin intermediul unei punctii pericardice sau chiar a unei ferestre pleuro – pericardice ( intereventie chirurgicala) sau pericardiotomie ( indepartarea chirurgicala a pericardului) in forma de pericardita asociata cu constrictie.
