Boli cardiace congenitale
Majoritatea bolilor cardiace congenitale sunt decelate in utero sau in perioada perinatala si necesita corectie chirurgicala in mica copilarie. Exista si insa malformatii congenitale cu rasunet mai mic asupra dezvoltarii individului ce pot fi nedescoperite pana la maturitate. In cazul tuturor pacientilor cu defecte inteacardiace corectate chirurgical sau intereventional la < de 6 luni de la corectie sau a celor la care corectia a fost incompleta sau paleativa este necesara efectuarea profilaxiei endocarditei infectioase, prin admnistrarea de antibiotic inaintea interventiilor stomatologice ce presupun extrageri dentare sau manipulare gingivala.
Defectul septal atrial
Defectul septal atrial (DSA) este un defect de structura la nivelul septului interatrial, permitand comunicarea libera intre atrii. Din cauza diferentei de presiune existent in mod fiziologic intre cordul stang si cordul drept ( cordul stang functionand la o presiune mai crescuta), fluxul este initial dinspre atriul stag spre atriul drept.. Este una din cele mai frecvente malformatii congenitale descoperite la maturitate, in mod particular datorita faptului ca pacientii pot ramane mult timp asimptomatici.
Clasificarea DSA in functie de localizarea anatomica a defectului este se face in:
DSA tip ostium secundum (80%, in regiunea fosei ovalis)
DSA tip ostium primum (15%, langa crux cordis)
DSA tip sinus venos (5% localizate langa varsarea VCS, 1% localizate langa varsarea VCI)
DSA tip sinus coronar (sub 1%)
La pacientii la care acest diagnostic se pune tardiv apar fenomene de insuficienta cardiaca, tulburari de ritm ( fibrilatia atriala), pana la sindrom Eisenmenger ( sindrom ce apare prin inversarea suntului, acesta devenind dreapta-stanga, cu trecerea sangelui neoxigenat in circulatia sistemica si aparitia cianozei).
Simptome: palpitatii/dispnee/ cianoza / edeme periferice
Tratament: In functie de dimensuni si manifestari clinice se poate opta pentru monitorizare , tratament medicamentos sau inchiderea defectului. Inchiderea chirurgicala a fost standardul medical in trecut, insa in ultimii 25 de ani s-au dezvoltat tehnicile minim invazive, acestea devenind varianta preferata de inchidere datorita faptului ca s-a demonstrat ca sunt sigure si eficiente atat la copii cat si la adulti, cu o rata de succes si de complicatii similara cu chirurgia si cu avantajul scaderii timpului de internare. Adoptarea unei tehnici minim invazive necesita insa respectarea unor anumite caracteristici morfologice ale defectului (< 38 mm diametru maxim intins si margini de minim 5-7 mm), informatii ce se pot obtine prin ecografie transoracica si uneori transesofagiana.
Defectul septal ventricular
Reprezinta un defect de structura (un orificiu) la nivelul septului interventricular permitand comnicarea libera intre cei doi ventricului. In functie de dimesiune pacientii pot fi asimptomatici, punandu-se diagnosticul prin auscultatie de rutina pe baza suflului cu caractere particulare- ‘ in spita de roata” si efectuarea unei ecocadiografii. Defectul septal ventricular ( DSV) poate fi si parte a unei malformatii complexe ( ex. Tetralogia Fallot, transpozitie de vase mari).
In functie de dimeniuni exista:
DSV mic
DSV moderat restrictiv
DSV moderat nerestrictiv
DSV mare cu sindrom Eisenmenger
DSV mici, nesemnificative hemodinamic au prognostic bun cu exceptia riscului de endocardita infectioasa. DSV mari, nerestrictive, neopeate in tmp util evolueaza spre un sindrom Eisenmenger.
Simptome: de la asimptomatic pana la cianoza/ dispnee/ fenomene de insuficienta cardiaca
Tratament: in functie de marimea si localizarea defectului , poate fi necesar, tratament medicamentos, inchiderea acestuia prin intermediul cardiologiei interventionale ( inchiderea cu dispositive tip umbreluta) sau abordarea chirurgicala.
